Se hraneste cu sperantele noastre,cu iluziile noastre,cu lipsa noastra de credintza in situatii grele,si pe zi ce trece creste in inaltime,putere si castiga bataliile pe care le dam zi de zi,isi face loc in mintea noastra,in gandurile noastre,in imaginatia noastra,si totul ni se pare atat de greu,suntem lipsiti de speranta,de nadejde,pentru ca el,uriasul deznadeje a acaparat mintea noastra,gandurile noastre...
Suntem tot mai confuzi,tot mai lipsiti de credinta,si in lupta noastra impotriva Uriasului Deznadejde pierdem bataliile tot mai des,nu suntem capabili sa intelegem valoarea reala a credintei autentice,bazandu-ne de multe ori pe iluzii efemere,create de noi insine,pentru a incerca sa facem fata vietii de ,,zi cu zi".
Daca as face o paranteza si v-as ruga sa ne intoarceam in timp,situandu-ne nici mai mult nici mai putin decat in arenele romane unde crestinii cantau in fata leilor,si fetele lor exprimau o bucurie reala in ciuda situatiei,intorcandu-ne in secolul prezent privind crestinii nostrii "emancipati",satui de programe lungi,de rugaciuni lungi,si tot mai dornici de "material",acest paradox este prea evident,prea "stresante" sunt predicile care vorbesc de pocainta,prea multa religie,doar suntem liberi...liberi in bratele Uriasului Deznadeje,care ne strange tot mai mult in bratele sale,ne stoarce si putina credinta ce ne-a mai ramas...
"Unde esti Doamne azi cand urla
Talazul lumii in jurul meu
Ai fost cu mine in vremuri bune,
Te chem si acum la drumul greu.
Unde esti Doamne dus,cand lumea...
Batjocoreste fii tai,
Cand multi "crestini"lovesc in Tine,
Facand lucrarea celor rai.
Te-au scos afara din cetate,
Te-au scos afara din bordei,
Azi cand loveste frate in frate...
Unde sunt Doamne pasii tai?
Te-au scos din minte si din inimi,
Te-au scos din carti si din anale,
Si unde-ai mai putea Tu merge?
Din insusi sanul casei Tale.
Isus,eterna torta vie!
Ce arde-n veac pentru popor.
Tu lupti cu diavolu-n pustie!
Postind si azi in locul lor.
Dar omul singura faptura,
Impodobit cu chip ceresc...
Azi nu mai vrea sa ia aminte,
La glasul cel dumnezeiesc!
Acel ce-a dus crucea grea de-a lungul dealului numit "Capatanii",Acel ce-a suferit ocara si dispretul,Acel ce ne-a daruit darul cel mai de pret "mantuirea",pe care de cele mai multe ori nu stim sa o pretuim,El insusi vrea sa ne dea izbanda,sa ne scape din bratele Uriasului Deznadejde...pana cand vom dainuii ca si crestini caldicei,inchisi in propria noastra carapace,luptand unii impotriva altuia cu rautate...cel rau rade de esecurile noastre,de ura noastra,de ipocrizia noastra...pentru ca Uriasul Deznadejde este aliatul lui,iar noi stam si ne macinam sufletul zi de zi pe bratele lui,hranindu-se cu nadejdea si credinta noastra slaba...
Sa ne ridicam la lupta,sa ridicam stindardul credintei sus,cu avant spre Tara promisa,avem toate atuurile,avem toata armatura...FRATII MEI...INAINTE,NU VA LASATI BIRUITI DE URIASUL DEZNADEJDE...DOMNUL E DE PARTEA NOASTRA,IN BRATELE LUI GASIM BUCURIE SI DASFATARE,LUPTATI DRAGII MEI...
In lupta ca David sa fi neanfricat/Sanu te invinga nicicand Goliat...
E TIMPUL BATALIILOR CASTIGATE...DOMNUL E DE PARTEA NOASTRA!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu