In ziua cand Dumnezeu a plans!

  Am sa incep cu Inceputul,cand nu exista decat Cuvantul,Cuvant care era Insusi D-zeu,era din D-zeu...si locuia in D-zeu.Cuvant care si-a folosit puterea dand fiinta stelelor si norilor,marilor si muntilor,apoi fiintei cele mai indragite de El-omul,creatura miraculoasa,sensibila,creata insasi dupa Chipul si Asemanarea Divinitatii.
Credeti ca D-zeu nu era bucuros de minunata Creatie,cred ca da,si probabil vorbea cu Domnul Isus si Duhul Sfant zicand:"Am asteptat asta de veacuri,am trecut prin vesnicii,dar cu siguranta aceasta este o zi deosebita..." Chiar a promis omului ca o sa vina la sfat cu el,in fiecare dimineata,pasind prin roua,privind rasaritul soarelui ca doi prieteni,si ingerii si arhanghelii cantau din harfe si strigau"Sfant este Domnul pentru minunata faptura creata si modelata de insusi mainile regelui"..Haleluia...cantau ingerii.
  Intr-o dimineata,Domnul s-a dus din nou cu bucurie la "sfat cu omul",dar a constat cu tristete ca omul nu a venit,si a inceput sa se nelinistesca,cautand prin toate colturile gradinii,deodata un gand a strafulgerat Universul,"nu cumva...","nu,nu..nu cred ca s-a intimplat","Omule unde esti...?". "Domnul meu..mi-e rusine,sunt ascuns,pacatul m-a infasurat si sunt murdar...nu vreau sa ma vezi Doamne!"
  Asta e Inceputul...a inceput frumos...partasie,prietenie,sinceritate...pana cand pacatul a pus stapanire pe om,si sfintenia lui D-zeu nu a putut sa stea alturi de pacatul omului...astefel omul a fost alungat din Rai,locul lui de bastina...
  O durere imensa a cuprins sufletul lui D-zeu,o tristete incomensurabila,nemaivazuta pana atunci a inceput sa persiste...si Domnul masura Cerul cautand o Cale de scapare pentru cel mai  iubit de El...omul!
  A fost prima durere a Dumnezeului Cel Viu,Regele Universului a inceput sa planga...siroaie mari de lacrimi se prelungeau pe obrajii sfinti...intreg Cerul era indurerat,ingerii si arhanghelii au lasat instrumentele deoparte,si priveau cu ochi tristi cum Domnul Veacurilor plange!
  Deodata Domnul s-a ridicat...ce tacere,toti asteptau minunea...si a intrebat;Cine va merge sa infaptuiasca planul de mantuire a fiintei iubite de mine...?
  In ceruri s-a facut tacere,toti au plecat capul jos,o liniste ca de mormant a cuprins Cerul intreg...durerea lui D-zeu era tot mai mare...deodata s-a auzit o voce...AM SA MERG EU!
  IATA MIELUL LUI DUMNEZEU CARE  RIDICA PACATUL LUMII!
  Tu vrei sa mergi!Tu Fiul meu iubit!am sa raman si fara Tine...!
  Totusi Esti singurul vrednic sa rupi pecetile Cartii,si in ea,in Aceasta carte voi scrie numele fiecaruia care crede in Tine!
  Te vei cobora pe pamant,te vei naste intr-o iesle,vei traii ca si ei,ca si oamenii...si vreau sa le spui ca durerea mea e mare si-i iubesc cu o dragoste vesnica...
  Intr-o Iesle!!Au strigat arhanghelii...in paie! Regele Universului sa se nasca in paie,El  a carui Existenta dainuie din vesnicii in vesnicii,sa se nasca ca si muritorii..."Da...veni raspunsul ,in iesle ca toti cei fara capatai sa poate sa fie mantuiti,in umilinta si in saracie pentru ca toti saracii sa poate venii la Mine...A venit Ceasul! Fiule te voi proteja din Cerul nostru...mergi in pace!
  Au trecut 33 de ani de cand Domnul vestea Mantuirea,altii il huleau.altii il batjocoreau ...si D-zeu din Cer simtea fiecare hula fiecare batjocura..si durerea Dumnezeului Universului se intetea!
  Atunci cand L-au strapuns pe cruce,cand l-au batjocorit...durerea a atins culmea si D-zeu nu a mai putut,din nou lacrimii au curs din ochii Lui,si a fost atat de tare incat...perdeau dinauntru templului s-a rupt pe din doua...strigatele Lui...Eli Eli lama Sabactaniiiiii!...Cerul s-a intunecat,pentru ca durerea Regelui Universului a ajuns pana la moarte...Dar totusi faca-se voia Ta!
  Astazi cantam despre El,despre Mantuire,cand de fapt habar nu avem ceea ce Domnul a simtit atunci!
  In ziua cand D-zeu era  indurerat pana la moarte,este ziua cand noi am fost eliberati,durerea Lui era pacatul nostru,durerea Lui era mizeria in care traiam...in ziua cand Domnul a strigat cu glas tare...."Domnul meu pentru ce m-ai parasit"...Cerul era in planset si Jale...Regele plangea,ingerii si arhanghelii stateau tristi,privind deznodamantul...
  Au trecut secole,si totul parca e o legenda,preferam cu totul si cu totul altceva decat Cuvantul ce ne-a fost dat ca si marturie,suntem indemnati tot mai mult la pocainta,la sfintire,la schimbare vietii,la umilinta...
  Nu mai priveste D-zeu la oameni,pentru ca nu au facut altceva decat sa-I provoace durere,El ne priveste DOAR PRIN DOMNUL ISUS HRISTOS INFAPTUITORUL MANTUIRII VESNICE!
  Prin El ne iubeste...doar prin El.
  Si in cartea fara peceti,se scriu nume zi de zi,se sterg nume...dar nu mai sunt decat cateva foi albe...se va inchide din nou Cartea si se vor pune din nou pecetile pana in Ziua Judecatii Finale,cand din nou  se vor rupe pecetile,pentru judecata...si cei ce nu vor avea numele scris...vor fi judecati fara partinire,fara mila..cu dreptate!In ziua aceia MANIA LUI D-ZEU SE VA REVARSA PESTE FII NEASCULATARII!
  VINO DOAMNE ISUSE!

Maini curate catre cer!

In urma cu cateva zile am avut un vis, am sa il marturisesc pentru ca stiu ca poate fi o imbarbatare pentru multi in aceste vremuri tulburi,la randul meu am fost imbarbatat si am simtit intr-un mod deosebit prezenta Domnului si faptul ca El este alaturi de noi in ciuda circumstantelor prin care trecem.
Undeva catre miezul noptii,intr-o incapere,o camera mica,Il intrebam pe D-zeu de ce nu imi vorbeste mie personal,de ce mereu imi vorbeste prin altii,chiar ma rasteam oarecum si spuneam ca sunt satul sa imi vorbesca prin altii,sustinand ca vreau sa imi vorbeasca personal,in acel moment si acolo, unde eram,chiar intinsesem mana si-i aratasem D-lui un perete spunand ca acolo vreau sa imi vorbesca,sa-mi fac un semn...
Deodata peretele respectiv s-a facut alb,in partea de jos a peretelui am vazut multe maini care erau ridicate,maini albe,maini inflacarate si acele maini parca implorau..in rugaciune.Am inteles imediat ca acele maini sunt mainile sfintilor lui D-zeu din secolul 21,care striga di toata inima,maini curate,maini care doresc cu inflacarare prezenta Lui...albe si inflacarate.
L-am intrebat pe Domnul daca asta e tot...nu am primit nici un raspuns...deodata in partea de sus a peretelui a aparut o mana mare,de un alb stralucitor,de o curatie fara seaman,si aceasta mana alba a inceput sa treaca usor si sa mangaie toate mainile ce erau ridicate in sus...se oprea peste fiecare mana,o atingea,o mangaia...si mainile deveneau tot mai stralucitoare...m-am trezit si un fior a Duhului Sfant m-a cuprins,m-am rusinat in fata D-lui,si am inteles ca El este Mangaietorul.
Nu vreau sa bravez cu ceea ca va spun,doar vreau sa va imbarbatez si sa va spun ca in aceste vremurii tarzii,Domnul mangaie toate mainile ridicate in curatie catre El,fara ura,fara indiferenta unii fata de altii,maini curate..albe si inflacarate.
Acum,mai mult ca oricand,Domnul este atent la fiecare rugaciune,El este Mangaietorul nostru in vreme de necaz impreuna cu Duhul Sfant,nu va dati batuti,chiar daca aveti impresia de rugaciunile nu va sunt ascultate...va sfatuiesc in Numle Mantuitorului..nu va dati batuti!
Intotdeauna cautati sa fiti placuti Lui in purtare,in vorbire,in atitudini,cautati ca in discutiile vostre sa aduceti Numele Lui la rang de cinste,sa nu ne indemnam la lucruri trecatoare,vremelnice...cautati Numele si Imparatia Lui...
In acesta Vale a Plangerii,suntem tot mai atacati de Uriasul Deznadejde,si daca nu suntem echipati cu armatura Duhului Sfant vom pierde batalia...luati dar Sabia Duhului,coiful Mantuirii si cu inflacarare si curaj luptati impotriva Deznadejdii,boala a crizei prin care trecem...
Imbarbatati-va,intariti-va,caci Domnul nostru raspunde rugaciunilor noastre,indiferent cat de complicate sunt lucrurile,indiferent cat de fara solutii sunt problemele prin care trecem,indiferent cat de greu e de urcat si cat e de mare Valul...putem umbla pe ape...caci Mantuitorul este cel care ne tine la suprafata.
Acelora care plang in ascuns in camaruta lor,acelora care cred ca nu mai au nici o nadejde,acelora care au inima franta si rupta in doua...acelora le vorbesc si doresc sa intelegeti caci daca mainile noasre sunt ridicate catre cer,maini curate si inflacarate,El va lua maniile noastre in mana Lui strapunsa de cuie si ne va da Mangaierea.
Lasati la o parte certurile de partide,denominatiunile religioase,fleacurile lumii acesteia si cautati Imparatia Lui D-zeu...
Va iubesc si Mantuitorul este cel care va iubeste cu o dragoste infinita,are mainile pregatite sa ne mangaie...nu deznadajduiti in ciuda furtunii...El va veni si va spune "Taci...fara gura"
Dumnezeul mantuiri nostre sa fie laudat,Domnul Isus implinitorul planului vesnic sa fie preamarit si Duhul Sfant Mangaietorul sa fie prezent in vietile noastre din plin...Amin