Cum poate oare pasarea ranita
Sa zboare lin spre infinit,
Cand nu doar aripile...inima-i zdrobita,
Si trupul frant o tin in loc,
Fara speranta si dezamagita.
Cum poate oare vantul calatorul?
Sa inteleaga geamatul tacut,
Si-apoi pe aripile lui in zbor
Si-n adierea binecuvantata
Sa ia durerea...trupul sa-i aline,
In bratele Lui ca de Tata,
Sa isi gaseasca vindecarea
Si alinarea.
Cum poate oare inima lovita,
Sa lupte ca odinioara?
Cand la pamant in praf si tina,Ea zace in tacere...fara vina!
E oara un pacat sa fi lovit?
Sa fi trantit...
Batjocorit...
Sa na-i putere ochii sa-ti ridici,
Atunci cand cei din jur nu inteleg,
Caci cei raniti de alinare au nevoie...
Si nu de critici...sfaturi intelepte...
De-o inima pereche alaturi de-a lor,
Si astfel sa alunge orce teama
Sa poata alerga spre noul infinit,
Si sa dispara orce rana.
O noua inima si-o viata noua,
Asa cum pasarea in zborul ei,
La inaltime se gaseste fara teama
Asa va spun si eu azi voua:
De vreti sa biruiti in alergare,
De vreti cunujna sa primiti...
Nu incetati
Sa va luptati
Tarati-va de nu puteti zbura,
Dar nu va dati batuti,
Caci El stapanul nu dispretuieste
O inima ranita...nu!
Ci o iubeste.
Asa ca daca esti cazut,
Lovit
Batut
Tu voia Lui o pretuieste.
Si astfel vindecare vei primi,
Cu El in slava-n infinit
Vei fi...
Si vei traii.
Iar pentru cei ce vad o inima ranita,
Nu treceti repede pe langa ea,
Opriti-va din alergarea voastra
Si alinati durerea cu iubire,
Lipiti-va de ea cu-nsufletire
Si veti vedea cum se ridica...
Fara de frica.
Si vantul calatoru-o va purta
Si Lui,Stapanului o va preda...
Spre vindecare...
Alinare.
Nu ezita cand mana poti intinde
Si spune:Bunule Parinte!
Slavit si binecuvantat sa fii,+
Din vesnicii in vesnicii,
Pentru durerea alinata...
Si-o inima ca noua...
Vindecata!
A.B
