RUGACIUNEA-ARMA PRIMORDIALA A CRESTINULUI Ioan cap 17
De-a lungul timpului oamenii lui Dumnezeu au castigat batalii,au sfiit moartea,au infruntat dusmanul,au facut miracole,vindecari prin intermediul rugaciunii.
Rugaciunea nu este altceva decat cererea noastra inaintea Dumnezeului Cerurilor de a intervenii in anumite situatii,atunci cand ne rugam demonstram lealitatea noastra fata de Domnul,manifestand dorintele noastre.In concluzie rugaciunea este dialogul intre noi si Dumnezeu.Atunci cand ne rugam cerem Domnului Isus sa intervina inaintea Tatalui,de a se aseza intre noi si Dumnezeu ca mijlocitor si a intervenii in fuctie de cererile noastre.
Scriptura insasi este plina de exemple ale oamenilor lui Dumnezeu care au staruit in rugaciune,rezultatele fiind vizibile in scurta sau lunga durata pentru ca Domnul cerurilor stie cu exactitate timpul in care sa dea curs rugaciunii noastre!Avem un Samuel care mijloceste in rugaciune pentru poporul Domnului( 1Samuel 12:18-24)"striga catre Domnul"(v18),Moise intervine mereu pentru Israel(Numeri 21:7) si multe alte exemple clare pe care Scriptura le relateaza.
1.RUGACUINEA INSEAMNA TREZIRE
Rugaciunea inseamna trezire spirituala,pe plan individual,la nivelul bisericii apoi al societatii.Marile treziri spirituale au fost precedate de puterea rugaciunii,cineva a decis sa traiasca 100x100 puterea rugaciunii si rezultatul a fost pocainta oamenilor in masa.
Exemplul bisericii din Brooklyn,Tabernacle care de la 20 membrii a crescut la cateva mii,prin staruinta in rugaciune si lupta continua a pastorului Jim Cymbala(n.t Va recomand cartile Vant proaspat,foc proaspat,Credinta proaspata si Putere proaspata)
Nu degeaba Domnul Isus face o asemanare izbitoare cu biseric din Laodiceea,tot mai mult biserica lui Hristos tinde spre o asemanare cu Laodiceea:"Noi suntem din Laodiceea,am institutionalizat laodiceanismul,incat caldicelul e o stare normala"Biserica din Laodiceea avea o marturie buna,pozitiva,cu siguranta ca proclama victoria prin Isus Hristos,mantuirea,dar Domnul nu ramane impresionat.Daca vrem sa il impresionam pe Domnul, o putem face doar printr-o singura metoda:rugaciunea in umilinta,aspectul fastuos al bisericii sau numarul membrilor,prefectiunea programelor,a celor care canta sau a oratorilor nu are nici o legatura cu mantuirea,ci de multe ori mai degraba cu laodiceanismul(daca se imbina cu umilinta si cu staruinta in rugaciune este ecuatia perfecta)El priveste inima cu care noi construim,cantam,ne rugam,predicam...aspectul exterior e ceva fara importanta.
Daca vrem trezire in familie,biserica,societate nu ne ramane altceva de facut decat sa staruim in rugaciunea zi si noapte.
2.RUGACIUNEA INSEAMNA LUPTE CASTIGATE
Atunci cand David este intrebat de Goliat"Ce sunt caine sa vi la mine cu niste bete?"(1Samuel 17:43),David nu a intrat deloc in panica datorita gravitatii situatiei,nu a optat pentru a se retrage din lupta,a facut un lucru demn de Numele Domnului Isus,nume pe care il purtam si noi :"A alergat pe campul de bataie" stiind cu siguranta ca in Numele Domnului va avea victorie!
Atunci cand greutatea zilei ne apasa,cand viitorul pare sumbru,si prezentul este incert sa "alergam" inainte Domnului,stiind ca El ne va da victorie,in Numele Lui mergem inainte indiferent de circumstante sau bariere(1Samuel 17:45-46)
3.RUGACIUNEA INSEAMNA TRANSFORMARE(VINDECARE)
Puterea cea mai mare a rugaciunii este aceea de a tranforma vietile oamenilor,a transforma caracterele oamenilor,a da un nou tel vietii,un drum nou,atunci cand cunoastem mantuirea"toate cele vechi sau dus,iata ca toate s-au facut noi"
Puterea rugaciunii de-a lungul secolelor a tranformat vietii,a adus vindecare trupesca,vindecare spirituala,temnicerul din Filipi de demonstreaza concret acesata putere miraculoasa a rugaciunii.
Impreuna putem declansa puterea rugaciunii!
In anul 1830 in New York intr-un an s-au convertit 1000 de persoane din 10.000,prin puterea pe care Charles Finley o avea atunci cand statea in fata Domnului.O fata tintuita la pat din Londra,Marian Adford se ruga ca Moody sa predice cu putere si in anul 1872 in 10 zile s-au predat 400 de oameni,Jonathan Gofort a predicat evanghelia in China si o mare trezire spirituala s-a produs in urma predicilor sale,el a vizitat o doamna invalida si in timp ce vorbea despre trezire,aceea doamna i-a aratat notitele,acolo era accentuate 3 zile cand o forta spirituala a venit peste ea,datorita rugaciunii necontenite pentru Jonatha.
"O mie de predici care nu se tem de nimic,decat de pacat,si nu doresc decat pe Dumnezeu(nu-mi pasa daca sunt crestini sau laici),acestia vor clatina portile iadului si vor instaura Imparatia lui Dumnezeu pe pamant" Wesley John.
miercuri, 23 ianuarie 2013
duminică, 13 ianuarie 2013
Ce se intimpla cu noi ??????
A fost o zi friguroasa din ianuarie. Un om a stat intr-o statie de metro din Washington DC si a cantat la vioara. A cantat suita a 6-a a lui Bach timp de aproape 45 minute.
In tot acest timp, pentru ca era ora de varf, s-a calculat c-au trecut prin acea statie de metro cca 1100 persoane, majoritatea in drum spre munca.
Dupa 3 minute, un barbat si-a dat seama ca cineva canta.
Si-a incetinit mersul, s-a oprit pentru cateva secunde si apoi s-a grabit iar ca sa nu intarzie.
Un minut mai tarziu, violonisul primeste primul dolar bacsis: o femeie a aruncat banii in timp ce umbla fara sa se opreasca.
Dupa inca cateva minute, cineva s-a rezemat de perete sa-l asculte, dar omul s-a uitat la ceas si-a mers mai departe. Clar ca era sa intarzie la munca.
Cel care-a oferit cea mai multa atentie a fost un baietel de 3 ani. Mama lui l-a grabit, sa mearga mai departe dar baiatul s-a oprit sa se uite la violonist. In final, mama lui l-a impins si-a inceput sa mearga mai departe, uitandu-se in spate tot timpul. Aceeasi intamplare s-a repetat cu mai multi copii. Toti parintii, fara exceptie i-au fortat sa mearga mai departe, fara exceptie.
In cele 45 minute, doar 6 persoane s-au oprit si-au stat pt putin timp. In jur de 20 de persoane i-au dat bani, dar continuandu-si drumul. A adunat 32 de dolari. Cand s-a oprit din cantat, linistea a cuprins statia de metrou si nimeni n-a bagat de seama. Nimeni n-a aplaudat si niciun alt gest.
Nimeni nu stia asta, dar violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai talentati muzicieni din lume. Tocmai a terminat de cantat una dintre cele mai elaborate piese scrise vreodata pentru vioara, ce valoreaza 3.5 milioane dolari.
Doua zile inainte sa cante in statia de metrou, Joshua Bell a cantat cu casa inchisa la un teatru din Boston unde costul mediu al unui bilet era de 100 dolari.
Aceasta este o poveste adevarata, Joshua Bell cantand din proprie initiativa in statia de metrou fiind organizata de Washington Post ca parte a unui experiement social despre perceptie, gust si prioritatile oamenilor.
Intrebarea ce se pune este:
Intr-un loc comun la o ora neadecvata: Intelegem frumusetea? Ne oprim s-o apreciem? Apreciem talentul intr-un context neasteptat?
Una din posibilele concluzii ar putea fi:
Daca n-avem un moment sa ne oprim si sa ascultam unul dintre cei mai buni muzicieni din lume cantand cea mai buna piesa scrisa vreodata, cator alte lucruri ce se intampla in jurul nostru nu le acordam atentie?
A fost o zi friguroasa din ianuarie. Un om a stat intr-o statie de metro din Washington DC si a cantat la vioara. A cantat suita a 6-a a lui Bach timp de aproape 45 minute.
In tot acest timp, pentru ca era ora de varf, s-a calculat c-au trecut prin acea statie de metro cca 1100 persoane, majoritatea in drum spre munca.
Dupa 3 minute, un barbat si-a dat seama ca cineva canta.
Si-a incetinit mersul, s-a oprit pentru cateva secunde si apoi s-a grabit iar ca sa nu intarzie.
Un minut mai tarziu, violonisul primeste primul dolar bacsis: o femeie a aruncat banii in timp ce umbla fara sa se opreasca.
Dupa inca cateva minute, cineva s-a rezemat de perete sa-l asculte, dar omul s-a uitat la ceas si-a mers mai departe. Clar ca era sa intarzie la munca.
Cel care-a oferit cea mai multa atentie a fost un baietel de 3 ani. Mama lui l-a grabit, sa mearga mai departe dar baiatul s-a oprit sa se uite la violonist. In final, mama lui l-a impins si-a inceput sa mearga mai departe, uitandu-se in spate tot timpul. Aceeasi intamplare s-a repetat cu mai multi copii. Toti parintii, fara exceptie i-au fortat sa mearga mai departe, fara exceptie.
In cele 45 minute, doar 6 persoane s-au oprit si-au stat pt putin timp. In jur de 20 de persoane i-au dat bani, dar continuandu-si drumul. A adunat 32 de dolari. Cand s-a oprit din cantat, linistea a cuprins statia de metrou si nimeni n-a bagat de seama. Nimeni n-a aplaudat si niciun alt gest.
Nimeni nu stia asta, dar violonistul era Joshua Bell, unul dintre cei mai talentati muzicieni din lume. Tocmai a terminat de cantat una dintre cele mai elaborate piese scrise vreodata pentru vioara, ce valoreaza 3.5 milioane dolari.
Doua zile inainte sa cante in statia de metrou, Joshua Bell a cantat cu casa inchisa la un teatru din Boston unde costul mediu al unui bilet era de 100 dolari.
Aceasta este o poveste adevarata, Joshua Bell cantand din proprie initiativa in statia de metrou fiind organizata de Washington Post ca parte a unui experiement social despre perceptie, gust si prioritatile oamenilor.
Intrebarea ce se pune este:
Intr-un loc comun la o ora neadecvata: Intelegem frumusetea? Ne oprim s-o apreciem? Apreciem talentul intr-un context neasteptat?
Una din posibilele concluzii ar putea fi:
Daca n-avem un moment sa ne oprim si sa ascultam unul dintre cei mai buni muzicieni din lume cantand cea mai buna piesa scrisa vreodata, cator alte lucruri ce se intampla in jurul nostru nu le acordam atentie?
joi, 10 ianuarie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)