Ne aducem aminte cu nostalgie,cu tristete uneori,de acele vremuri demult uitate cand se alerga cu bucurie la adunare,emotiile ne cuprindeau inca de sambata seara,dupa o zi torida,dupa o zi de munca plina,ne asezam pe genunchi in fata Domnului,si povesteam cu El in rugaciune...
Fugariti de militie,ascunsi prin case,ne adunam prin paduri,pe la rauri,si alergam cu drag ori de cate ori puteam sa fim impreuna cu fratii...
Totul pare o poveste demult uitata,spusa de bunicii nostrii care saracii "erau cam ingusti datorita lipsei de informatie",povestesc oamenii despre un om,un om plin de duhul blandetii,un om care niciodata nu a ridicat vocea,nici chiar atunci cand militia i-a consfiscat caruta cu cai(singura lui modalitate de a castiga painea de zi cu zi),el i-a binecuvantat,oamenii il gaseau noapte pe marginea drumului strigand catre cer,caci el stia un lucru,si il traia zi de zi,indiferent de situatie...il iubea pe Domnu Isus mai mult decat orce pe acest pamant.
Dar despre sora Raveca care tine post de vreo 40 de ani,toata viata in post,iar noi amaratii de noi suntem tot mai coplesiti de infimitatile lumii acesteia,incercand din rasputeri sa supravietuim si sa fim la un pas cu societatea...
Suntem caracterizati de "ingusti",si suntem dati la o parte atunci cand incercam sa scoatem adevarul la iveala,tot mai apatici si critici cu cei de langa noi,indiferenti si purtati de un vant "eurochillon",care ne alearga dintr-o parte in alta...lasandu-ne fara vlaga...
Nu mai avem lacrimi sa plangem in fata Domnului,pentru ca le-am consumat la telenovele si la tot felul de emisiuni lacrimogene...
Nu mai avem genunchi sa-i plecam in fata Domnului,pentru ca i-am inchinat lui Baalevizor,si suntem repezi in a aduce ofrenda zilnica...doar ca am schimbat pozitia...
Nu mai avem cuvinte sa vorbim oamenilor despre mantuirea cea minunata primita in dar,despre Domnul Isus cel vesnic,pentru ca am folosit cuvintele ranind,aducand suferinta altora,criticand...
Nu mai avem ochi sa vedem nevoia celuilalt pentru ca goana dupa avutie ne-a orbit,nu mai avem ochi sa vedem creatia minunata pentru ca suntem cu ei pe "facebook,twitter sau pe mess.."
Am transformat libertatea in cea mai apriga temnita..nici macar temnitele comuniste nu au adus atat rau ...ne impartim in "baftisti,penticostari,sambatari..etc",eu imi aduc aminte de fratele Mihai care in biserica baptista vorbea in limbi si prorocea...mai degraba ne luptam sa aparam ideile personale..nu Cuvantul Sfant al Domnului...
Pana cand Doamne?
Pana cand ne mai ingadui,pana cand mai ai mila,pana cand mai esti de partea noastra?
Scapa-ne Doamne!Salveaza-ne Doamne!Ai mila Doamne!Da-ne credinta autentica!
