Am luat in mana un trandafir,i-am rupt petalele una cata una,apoi le-am zdorbit pe fiecare in parte ucigand fara mila frumusetea coplesitoare a celei mai frumoase flori din Univers,si am auzit rasunand peste veacuri cuvintele profetului Isaia;"...Nu avea nici stralucire,nici frumusete ca sa ne atraga privirile si infatisarea Lui nu avea nimic care sa ne placa;Dispretuit si parasit de oameni,om al durerii si obisnuit cu suferinta,era asa de dispretuit caci iti intorceai fata de la El..."
Am inteles atunci caci eu am fost acela care am zdrobit frumusetea Domnului,in loc de stralucire l-am transformat prin pacatele noastre intr-un om de la care iti intorceai privirile,ceva dezgustator(poate sunt prea dur),priviti chipul Domnului pe cruce,siroaie de sudoare,sange din spinii care strapungeau adanc fata Lui,durerea amarnica a pacatului,cununa de spini...tu si eu i-am zdrobit frumusetea Mantuitorului...
Sa luam aminte deci,sa ne amintim de sudoarea transformata in sange,de cupa amara,de dispretul oamenilor..zdrobit ,strapuns...Ai mila Doamne de noi!
Haideti sa pretuim mai mult sacrificiul Domnului,sa Il iubim mai mult,sa pretuim sangele scump curs pe Golgota,durerea,suferinta..
SA-L IUBIM MAI MULT PE ACEL CE NE-A FOST DARUIT LA FEL CA UN TRANDAFIR...NOUA PAMANTENILOR!
CRED DOAMNE,AJUTA NECREDINTEI MELE!
Dispretuit ai fost O Domnul meu,
Batjocorit,uitat,zdrobit...Caci toti te-au parasit la greu,
Si eu,si tu,intreaga omenire,
Te-au condamnat nevinovat!
Pe cruce Domnul meu Te-au rastignit!
Un trandafir in mana mea am luat,
Petala cu petala l-am zdrobit.
Am smuls fara de mila,fara remuscari,
Apoi l-am aruncat pe jos...si L-am lovit,
Facandu-L una cu pamantul...
Un trandafir lovit...
Un trandafir zdrobit...!
